Cicloturism prin Toscana

După cum am promis, revin cu povestea din spatele aventurii pe bicicletă din Toscana, unde am pedalat distanța dintre Perugia – Pisa, aproximativ 450km cu 4000m diferența de nivel. Pentru că a fost prima mea vacanță de genul acesta, deși am plănuit multe în avans și m-am uitat la nenumărate tutoriale pe net, tot au intervenit probleme pe parcurs și au fost necesare ajustări de plan.

Să o luăm cu începutul. În primul rând era cât pe ce sa nu plec din cauza documentelor necesare călătoriei, care au fost gata cu 1zi înainte de zbor Apoi a întârziat livrarea genților necesare pentru bagajul pe care il aveam de pus pe bicicletă, și trebuit și aici să caut soluții last minute (mulțumesc Cristina) – bineînțeles că a fost livrat a doua zi, când noi eram deja în Italia Și pentru ca suspansul a stat se pare la baza narațiunii acestei experiențe, am avut emoții de cum va ajunge bicicleta la destinație, pentru că fiecare are câte o experiență pe minus cu bagajele la cală, mai ales cu companiile low-cost – noi am zburat cu Ryanair. Apropo de asta, bicicletele le-am împachetat în mult bubble wrap și le-am pus în cutii de carton reciclate de la transportul altor biciclete (thanks Radu servicehubworks), iar în interiorul cutiilor am mai împachetat hainele, casca și pantofii de ciclism pentru a umple spațiul gol și a reduce din bagajul pe care l-am fi avut cu noi în avion. Și tot last minute, cu câteva ore înainte de plecare (da, nu s-a dormit deloc înainte de zbor, ceea ce nu vă recomand să faceți) am pregătit și traseele pentru cele 4 zile de pedalat, pe care le-am “desenat” în aplicația #garminconnect și apoi hărțile le-am sincronizat cu dispozitivele de navigare #garmincycling (eu am avut modelul Garmin Edge 540, cu senzorii de cadența, viteză și heart rate incluși – ceea ce m-a ajutat mult să-mi monitorizez pulsul pe urcări și să-mi dozez eficient efortul pe tot parcursul zilei). După toate acestea, atunci când m-am văzut pe bicicletă, cu toate bagajele montate în aeroportul din Perugia am simțit cum mă cuprinde cel mai fain sentiment de “în sfârșit mă pot relaxa și bucura de experimența asta” Ceea ce s-a și întâmplat

Pe zile, traseul a arătat cam asa:

– 1zi am făcut popas în Perugia, să ne odihnim pentru zilele următoare, când aveam de pedalat 3zile consecutiv până în Florența. Drumul de la aeroport până la cazare a însemnat in jur de 15km, aproximativ o oră de pedalat, destul de lejer, timp în care am reușit să mă obișnuiesc și cu greutatea de pe bicicletă, pentru că am adăugat în jur de 15kg pe ea și trebuia să mă echilibrez diferit în mers și pe viraje (și chiar și așa am picat în prima zi, stând pe loc, cu bicicleta peste mine pentru că n-am realizat cât de grea e atunci când încerci să virezi brusc direcția și ești clipsat de pedale ). Și dacă tot vă ziceam de bagaj și aventuri cu el, vă sfătuiesc, dacă vă hotărâți să porniți într-o călătorie similară, să vă gândiți bine ce împachetați, pentru că voi veți căra toată greutatea, și adunat, fiecare gram contează – deci nu faceți greșeala, ca mine, să luați blugi sau alte lucruri de schimb dacă puteți spala la cazare ce ați purtat în ziua anterioară (eu am făcut asta cu pantalonii și bluzele de ciclism, pe care a doua zi le-am uscat pe geanta de spate, la soare, în timp ce padalam ) Ca tips, dacă aveți timp să vizitați orașul, o să vă placă energia lui, e plin de viață și străduțe cochete, cu o panoramă superbă de lângă clădirea Universității și grădinile Carducci.

– a 2a zi am avut de străbătut drumul dintre Perugia și Torrenieri prin una din renumitele regiuni ale Toscanei, Val d’Orcia, cu peisaje desprinse din tablourile renascentiste, unde s-au filmat pelicule precum Pacientul Englez și celebrul 8½ al lui Fellini, unul din filmele mele preferate ale cinematografiei italiene. După ce ajungi în apropiere de Lacul Trasimeno, în jurul căruia s-a amenajat și un traseu de biciclete foarte frumos, traficul se mai domolește, și incep să apară casele împrejmuite de chiparoși și flori de toate culorile. Noi am făcut popas pentru o cafea și prânz în Montepulciano, un oraș medieval superb, cu străduțe înțesate de magazine artizanale și palate-muzeu, cu o vedere panoramică de vis peste Val d’Orcia și Val di Chiana de lângă Catedrala Santa Maria Assunta, unde am aflat ulterior că s-a filmat o parte din saga Twilight, New Moon. De aici ne-am îndreptat spre Pienza, orașul “ideal”, inclus în patrimoniul UNESCO în 1996, și considerat un reper în arhitectura renascentistă, prin proporțiile ideale ale clădirilor, un proiect măreț gândit de Papa Pius al 2lea împreună cu arhitectul Rossellino, început în anul 1458. Orașul mai este renumit pentru brânza delicioasă pecorino, lucru pe care vi-l pot confirma pe deplin și pentru panorama superbă spre nesfârșitele lanuri de grâu, unde s-a filmat Gladiatorul. Dacă până aici traseul a fost fără peripeții, după ce am fost să vizităm și noi “platoul de filmare”, ne-am rătăcit și am ieșit de pe traseul configurat în prealabil. Efectiv ne-am trezit în plin câmp, cu drumuri de pietriș și pământ, pe unde a trebuit să facem și pushbike pentru că era foarte dificil să urci pe bicicletă acele dealuri denivelate și abrupte. Printr-o minune, am ajuns spre apus lângă unul din obiectivele mult visate, capela Vitaleta, așezată pe un deal, împrejmuită de chiparoși și o terasă micuță unde oamenii se bucurau de un pahar de vin (lucru la care am tânjit toată excursia, dar nu e deloc indicat să bei dacă trebuie să și pedalezi). De acolo am coborât pe un drum forestier, total neplanificat, și am ajuns în gospodăria unui om, un fel de B&B local, foarte fain amplasat vis-a-vis de această priveliște. De aici am început să avem emoții pentru că mai aveam 10km până la cazare și deja se lăsase întunericul, iar drumul ales mai avea câteva urcări până la destinație, ceea ce nu-mi surâdea după cei deja 100km pedalați și aproximativ 1000m urcați. Am încheiat ziua cu happy-end, am sărbătorit prima zi cu vin și pecorino, și muuult somn. Ca un sfat util pe care noi nu l-am respectat de cele mai multe ori, încercați să nu întârziați cu ora de plecare pe traseu pentru că va trebui să recuperați timpul pe drum și asta înseamnă fie că va trebui să mergeți mai tare fie va trebui să tăiați de pe listă din obiectivele de vizitat. Noi, din păcate, am fost nevoiți să renunțăm la câteva din locurile pe care voiam să le vizităm din lipsă de timp. Total zi 110km cu 1300m urcați.

– a 3a zi aveam desenat pe hartă traseul Torrenieri – San Gimignano, cu trecere prin Crete Senesi, un adevărat paradis vizual, care mi-a furat inima și privirile constant. De-a lungul șoselei se întind case/ferme locale cu drumuri șerpuite ce duc spre ele, împrejmuite de chiparoși. Terenul din jur este colorat în verde și bej-cenușiu, datorită solului argilos din zonă. Totul este perfect aliniat, în armonie cu geografia locului. Pe traseu am oprit în Asciano, un oraș medieval micuț și încântător, pe unde, în fiecare an, începând din 1997, trece celebrul traseu Eroica, un eveniment dedicat cicliștilor pasionați de biciclete vintage, care aleg să aducă în prezent parte din farmecul competițiilor din trecut și a ținutelor purtate atunci. Popasul pentru cafea și prânz l-am făcut în Siena, un oraș superb, mult mai liniștit decât Florența, dar asemănător ca frumusețe. Intrarea în centrul istoric se face pe străduțe pietruite, iar clădirile sunt conservate perfect, păstrând din farmecul stilului gotic de odinioară. Un punct central este Piazza del Campo și Turnul Mangia, unde puteți urca și admira orașul de sus.

Din Siena am început să grăbim pasul pentru că deja eram în întârziere după cele nu mai știu câte opriri pe drum pentru poze și filmulețe la fiecare colț de frumos și am ajuns fix la apus în San Gimignano, locul în care ne-am și cazat. Și pentru că peripețiile nu puteau lipsi, am avut iar o urcare epică la final, orașul cetate fiind cocoțat pe un deal impresionant la 350m altitudine, iar străduțele până la cazare erau aranjate numai în ups&downs, de am zis că abandonez bicicleta și o iau pe jos Ce pot să vă spun sigur este că pe parcursul nopților petrecute în Toscana, din cauza efortului de peste zi, am avut cel mai bun somn din ultima perioadă. Total zi 100km cu 1230m urcați.

– o nouă zi de pedalat (a 4a) și cea de care mă și temeam cel mai mult, pentru că avea cele mai abrupte urcări pe cea mai scurtă distanță – San Gimignano – Florența. După ce am luat micul dejun la o cafenea locală, am luat la pas orașul faimos pentru cele mai multe turnuri păstrate încă din perioada sa medievală, motiv de dispută intre familiile bogate ale vremii – reper în măsurarea averii și a influenței (orașul este și un punct de trecere în pelerinajul celor aflați pe Via Francigena, o rută parcursă de pelerini încă din perioada medievală, cu pornire din Canterbury spre Roma). Vă recomand să notați orașul acesta pe lista de must see dacă aveți drum spre Florența, mie mi-a plăcut foarte mult arhitectura și estetica lui. De aici, a urmat o coborâre frumoasă până aprope de Poggibonsi, de unde au început urcările pe dealurile regiunii Chianti, cunoscută pentru vinul cu același nume. Drumul ne-a purtat pe Val d’Elsa, cu popasuri pe dealurile mănăstirii Badia a Passigiano și Panzano, unde am făcut un popas scurt să bem o cafea și să savurăm o înghețată binemeritată. Mi-a plăcut foarte mult această zonă pentru că traficul era aproape inexistent iar priveliștea de pe colinele străbătute de hectare întregi de vie, aranjate simetric sub soare era superbă. Tot efortul depus pe aceste cățărări, unde am și cedat de câteva ori și am făcut pushbike, a meritat pe deplin. Am ajuns la apus în Florența, deja trademark după cum vedeți, și ne-am îndreptat către cel mai fain camping în care am stat vreodată: Hu Firenze Camping In Town. Vă recomand să vă luați cazare aici, este o liniște deplină, are o mulțime de facilități în incinta lui și este aprope de centrul orașului, spre care aveți și transfer cu bus-ul, făcut tot de ei. Aici pot spune că am avut cel mai bun somn ever, ever Total zi 75km cu 1123m urcați.

– a 5a zi am alocat-o Florenței și aici nu vă mai povestesc foarte multe pentru că sigur ați făcut și voi un research amănunțit cu ce vă doriți să vizitați în acest oraș-poezie. Vă spun doar că partea mea preferată de oraș se află înspre grădinile Boboli, cu multe cafenele și restaurante cochete și boeme.

– a 6a zi o plănuisem tot pentru Florența, să vizităm câteva muzee și să ne bucuram de oraș pe îndelete, dar vremea ne-a determinat să schimbăm planul și să pornim la drum spre Pisa cu o zi mai devreme. Am renunțat la ultima zi de cazare și am pornit spre următoarea destinație cu muuultă întârziere, ceea ce ne-a forțat să renunțăm la unul din obiectivele de pe traseu, Lucca, unde am fi avut și cea mai serioasă cățărare de pe traseu. Partea cea mai faină a zilei a fost să descoperim că mare parte din traseul Florența – Pisa se poate străbate pe piste special amenajate de bicicletă, gravel roads, amplasate pe lângă râul Arno (ciclopista dell’Arno). Cu mici excepții, când a trebuit să ne intersectăm și cu câteva drumuri regionale, traseul a fost plăcut, peisajule foarte frumoase. Aceste piste sunt circulate și de mulți localnici care aleargă sau se plimbă pe ele. Ca popas, ne-am oprit pentru o cafea în San Miniato, un orășel dominat de castelul Rocca, de unde puteți admira împrejurimile cetății (noi am urcat în turn și am avut o panoramă foarte faină de acolo). San Miniato este un al doilea punct de trecere al pelerinilor pe Via Francigena cu care ne-am intersectat pe.parcurs dupa San Gimignano, dar mai puțin turistic și aglomerat față de celălalte orașe în care ne-am oprit pe parcurs. De aici, pentru că a trebuit să schimbăm traseul trasat inițial pe Garmin, am fost nevoiți să navigăm de pe telefon, cu Google Maps, ceea ce ne-a dat foarte multe bătăi de cap pentru că nu aveam harta în fața noastră (ne lipsea un dispozitiv de plasat telefonul pe ghidon, care bineînțeles era în coletul ajuns cu întârziere în țară) iar indicațiile veneau de multe ori cu delay, fapt care ne-a trimis de multe ori off course. Cum era de așteptat, am ajuns tot la apus în Pisa și am gonit prin oraș să surprindem sfârșitul călătoriei lângă celebrul turn, unde ne-am și făcut cele mai turistice poze din vacanță Total zi 110km cu 415m.urcați.

– ziua a 7a ne-am petrecut-o căutând în prima parte cutii de bicicletă, din bike shop în bike shop, pe o ploaie măruntă și rece. Un sfat:dacă vă veți afla într-o situație similară, încercați să întrebați în italiană ce anume căutați pentru că în cea mai mare parte vor refuza să vă răspundă sau să vă ajute daca le comunicați în engleză În cele din urmă am găsit în cel mai îndepărtat colț de Pisa ceea ce căutăm, s-a oprit și ploaia fix atunci iar noi am avut de carat 2km cutiile acelea până la cazare Noroc că au mâncare bună și ne-am amuzat pe seară de toată întâmplarea asta. Apropo de mâncare, în Pisa vă recomand două locuri faine: Pranzo cu niște burgers delicioși și Pizza Al Bagno di Nerone.

– nici în ultima zi nu puteau să lipsească surprizele și după ce ne-am petrecut două ore împachetând bicicletele și restul bagajului, am crezut că ne descurcăm să le ducem cu bus-ul la aeroport. Nu faceți greșeala noastră și rezervați un taxi pentru că altcumva nu aveți nicio șansă să ajungeți cu altceva acolo – nu vă iau din stație cu bagajul din dotare Când m-am văzut ajunsă în aeroport, am zis că e cel mai relaxant moment din ultimele ore, și îmi venea să țopăi de fericire că am biruit până aici. Mai aveam emoții doar cum vor ajunge cutiile în București, pentru că la cât de voluminoase sunt îmi imaginez entuziasmul oamenilor care le vor încarca/descărca din avion :))

În încheiere, vreau să mulțumesc Universului că le-a așezat așa minunat pe toate, și multor oameni care au răspuns pozitiv și m-au ajutat last minute in rezolvarea micilor detalii legate de organizare: Alex Moise & Garmin Romania pentru dispozitivul atât de util acestei călătorii, Bogdan pentru GoPro și asistență în curățarea bicicletei înainte de traseu, Cristian pentru biletul salvator de călătorie și toți oamenii faini care m-au sfătuit în momentele cheie.

Mai jos las și o listă cu ce am avut în bagaj în această călătorie:

– echipament ciclism, pentru că e ideal să pedalați în haine dedicate acestui sport din raționamente de confort și dimensiuni/greutate redusă în bagaj

– două perechi de încălțăminte, pentru că eu am ales să pedalez cu pantofi special de ciclism, și a trebuit să aleg o pereche de schimb – și aici cântăriți bine ce vreți să luați cu voi. Nu, chiar pe bune cântăriți

– cască, ochelari de soare, manusi de ciclism care vă vor proteja palmele în caz de căzătură – eu mi-am învățat lecția the hard way cu ceva ani în urmă.

– haine de schimb, cât mai ușoare, pe care le puteți spală la nevoie si usca rapid, greacă de ploaie (eu am una luată de la dechatlon) și una mai călduroasă, dar ușoară (tot dechatlon mi-a fost de ajutor și aici).

– am filmat și pozat cu un telefon Samsung, am folosit un microfon cu fir Hoya luat de pe Studio F64 pentru a reduce zgomotul de fundal, un selfie stick Hoca cu telecomandă luat de pe CatMobile.ro, ciclocomputer #garminedge540, baterii externe, lumini bicicletă, genți cadru bicicletă Zefal și binenteles bicicleta Joy, un Cannondale Synapse 105 all road, cea mai bună prietenă din ultimii 4 ani de pedalat.

– vă recomand să aveți la voi batoane proteice, fructe uscate, orice vă dă energie, pentru că sugar și carbs vor fi prietenii voștri cei mai buni pentru un efort susținut. Și binenteles multă hidratare și băuturi izotonice, pe care vi le puteți prepara și singuri (eu mi-am luat niște pastile efervescente cu minerale din România). Also, ca un sfat, vă puteți programa pe ciclocomputerul #garminedge540 un interval în care să vă anunțe când să beți apă și să luați un mic snack, super util ca să vă alimentați rezervele de energie constant.

– cazările au fost mostly luate prin airbnb, biletele de avion cu tot cu bicicletă inclusă au costat aproximativ 800lei cu Ryanair iar per total am cheltuit în jur de 700euro de persoană.

Am încercat să fac un rezumat cât mai concis despre toată această experiență iar dacă mai aveți întrebări, drop me a message, vă răspund cu drag.

Experiența asta a fost poate cea mai mișto vacanță ever, mi-a dat o cu totul altă perspectivă a lucrurilor și a celor necesare pentru crearea de amintiri memorabile. Cu siguranță voi plănui ceva similar cât de curând, am deja câteva idei, vedem ce se trage la sorți Bonus, încep să călătoresc cu bagaj din ce in ce mai puțin, ceea ce e de vis (deci se poate sa ajungi de la un geamantan de cală la 3 genți de cadru pe bicicletă pe parcursul vieții).

Un P. S. necesar: dacă nu considerați că sunteți în forma fizică aptă de asemenea călătorii ample, puteți alege să închiriați biciclete din orașele acestea pentru o zi sau un circuit mai lejer prin împrejurimi. Cele mai multe din ele au centre de închiriere și biciclete pentru toate vârstele, inclusiv electrice, ceea ce vă va ușura urcarea pe colinele Toscanei.